Iata ca s-a mai scurs un an si o noua generatie de copii termina clasa a VIII-a. Doua generatii as putea spune, pentru ca si la Soveja si la Campuri am avut onoarea sa le predau o perioada.Ma incearca emotii cand ma gandesc , cu drag ce-i drept, la ei.Stiu ca i-am mai certat, stiu ca i-am mai suparat, dar mereu intentia mea a fost de a-i educa.Le cer scuze acum daca nu am stiut mereu sa le arat intentiile mele bune.
Voi trebuie sa intelegeti ca si profesorii sunt oameni si uita sa-si lase afara uneori problemele.
Diriginta mea din clasele gimnaziale spunea ca asa trebuie sa faca un profesor: sa-si lase afara gandurile si sa intre la clasa doar cu " povara " dulce a zambetelor copiilor din banci.
Va doresc, dragii mei, sa va urmati visurile. Sa ajungeti in viata oameni demni, cinstiti si fericiti.\
Va urez , de asemenea, sa va bucurati de anii de liceu,de adolescenta atat de placuta, dar si de complicata.Sa traiti la maxim petrecerile in cluburi, pentru ca tezele si emotiile ascultatului le veti trai cu siguranta.Sper ca peste 4 ani multi dintre voi sa fiti la facultate.
Oricum , va urez o viata de liceu frumoasa si plina de bucurii.
Cu mult drag,
profa de engleza ( una dintre ele )
miercuri, 13 iulie 2011
vineri, 1 iulie 2011
Bine v-am gasit!
Buna!
Mi s-a parut intotdeauna o idee buna sa-ti scrii gandurile.O prietena draga are un blog despre fericirea pe care o simte de cand a venit pe lume fetita ei ...Ma umplu de emotie cand ii citesc randurile..
Eu o sa va spun azi despre anul 2010 din viata mea..A fost un an special, cu bune, cu rele, cu despartiri , dar si cu aparitii speciale.Voi incepe cu inceputul.Ianuarie 2010 mi-a adus o calatorie la Londra, pe care orice profesor de engleza si-ar dori-o.Un vis profesional devenit realitate.La Londra am aflat ca sunt insarcinata, eram deja din tara-pentru cei ce zambesc in coltul gurii-, o sarcina cu multe probleme la inceput.Cred ca Doamne Doamne a vrut sa-mi dea o lectie prin acest copil.M-am intors si am aflat ca si viitoarea mea cumnata este insarcinata si ca sarcinile noastre aveau varste apropiate.Ca si in cazul meu, si la ea cred ca a fost o lectie de sus, caci probleme au fost si la ea.Cand am aflat amandoua ca vom avea copii sanatosi, mi-a murit bunicul, un om pe care l-am iubit si care, alaturi de bunica, reprezenta copilaria mea.La 6 saptamani, mi-a murit bunica.Am suferit mult, simtind ca , odata cu ei, mi-a murit copilaria..
Lunile au trecut si pe 17 septembrie 2010 a venit pe lume nepotelul meu, Luca, o minune de copil pe care-l iubesc ca si cum ar fi al meu.A doua zi, pe 18 septembrie 2010 , s-a nascut Mara, fetita mea, care, alaturi de fratele ei Stefan, sunt viata mea si ratiunea mea de a trai.
Dupa cum vedeti, anul 2010 mi-a rapit familiei un barbat si o femeie si ne-a adus un baiat si o fata, nascuti la o zi distanta, pe 17 si 18 septembrie.Sa mai mentionez ca bunicii mei erau nascuti pe 17 si 18 ale aceleeasi luni?Va spun doar atat.Dumnezeu ia si Dumnezeu da.Toate sunt dupa voia Lui...
Mi s-a parut intotdeauna o idee buna sa-ti scrii gandurile.O prietena draga are un blog despre fericirea pe care o simte de cand a venit pe lume fetita ei ...Ma umplu de emotie cand ii citesc randurile..
Eu o sa va spun azi despre anul 2010 din viata mea..A fost un an special, cu bune, cu rele, cu despartiri , dar si cu aparitii speciale.Voi incepe cu inceputul.Ianuarie 2010 mi-a adus o calatorie la Londra, pe care orice profesor de engleza si-ar dori-o.Un vis profesional devenit realitate.La Londra am aflat ca sunt insarcinata, eram deja din tara-pentru cei ce zambesc in coltul gurii-, o sarcina cu multe probleme la inceput.Cred ca Doamne Doamne a vrut sa-mi dea o lectie prin acest copil.M-am intors si am aflat ca si viitoarea mea cumnata este insarcinata si ca sarcinile noastre aveau varste apropiate.Ca si in cazul meu, si la ea cred ca a fost o lectie de sus, caci probleme au fost si la ea.Cand am aflat amandoua ca vom avea copii sanatosi, mi-a murit bunicul, un om pe care l-am iubit si care, alaturi de bunica, reprezenta copilaria mea.La 6 saptamani, mi-a murit bunica.Am suferit mult, simtind ca , odata cu ei, mi-a murit copilaria..
Lunile au trecut si pe 17 septembrie 2010 a venit pe lume nepotelul meu, Luca, o minune de copil pe care-l iubesc ca si cum ar fi al meu.A doua zi, pe 18 septembrie 2010 , s-a nascut Mara, fetita mea, care, alaturi de fratele ei Stefan, sunt viata mea si ratiunea mea de a trai.
Dupa cum vedeti, anul 2010 mi-a rapit familiei un barbat si o femeie si ne-a adus un baiat si o fata, nascuti la o zi distanta, pe 17 si 18 septembrie.Sa mai mentionez ca bunicii mei erau nascuti pe 17 si 18 ale aceleeasi luni?Va spun doar atat.Dumnezeu ia si Dumnezeu da.Toate sunt dupa voia Lui...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)