Bine v-am gasit!

Buna!
Mi s-a parut intotdeauna o idee buna sa-ti scrii gandurile.O prietena draga are un blog despre fericirea pe care o simte de cand a venit pe lume fetita ei ...Ma umplu de emotie cand  ii citesc randurile..
Eu o sa va spun azi despre anul 2010 din viata mea..A fost un an special, cu bune, cu rele, cu despartiri , dar si cu aparitii speciale.Voi incepe cu inceputul.Ianuarie 2010 mi-a adus o calatorie la Londra, pe care orice profesor de engleza si-ar dori-o.Un vis profesional devenit realitate.La Londra am aflat ca sunt insarcinata, eram deja din tara-pentru cei ce zambesc in coltul gurii-, o sarcina cu multe probleme la inceput.Cred ca Doamne Doamne a vrut sa-mi dea o lectie prin acest copil.M-am intors si am aflat ca si viitoarea mea cumnata este insarcinata si ca sarcinile noastre aveau varste apropiate.Ca si in cazul meu, si la ea cred ca a fost o lectie de sus, caci probleme au fost si la ea.Cand am aflat amandoua ca vom avea copii sanatosi, mi-a murit bunicul, un om pe care l-am iubit si care, alaturi de bunica, reprezenta copilaria mea.La 6 saptamani, mi-a murit bunica.Am suferit mult, simtind ca , odata cu ei, mi-a murit copilaria..
Lunile au trecut si pe 17 septembrie 2010 a venit pe lume nepotelul meu, Luca, o minune de copil pe care-l iubesc ca si cum ar fi al meu.A doua zi, pe 18 septembrie 2010 , s-a nascut Mara, fetita mea, care, alaturi de fratele ei Stefan, sunt viata mea si ratiunea mea de a trai.
Dupa cum vedeti, anul 2010 mi-a rapit familiei un barbat si o femeie si ne-a adus un baiat si o fata, nascuti la o zi distanta, pe 17 si 18 septembrie.Sa mai mentionez ca bunicii mei erau nascuti pe 17 si 18 ale aceleeasi luni?Va spun doar atat.Dumnezeu ia si Dumnezeu da.Toate sunt dupa voia Lui...